Un studiu al originilor Brailei arata ca regiunea a fost locuita din vremuri imemoriale, fapt atestat de numeroase vestigii arheologice datand din 5000 i.Hr., vestigii care sunt dovada continuitatii vietii si a civilizatiei in aceasta regiune. Orasul Braila a fost pentru prima data atestat documentar acum 630 ani, cand domnitorul Tarii Romanesti Vlaicu I a oferit comerciantilor din Brasov privilegiul de a-si vinde marfurile in Braila. Din vremuri imemoriabile, locuitorii Brailei s-au ocupat cu agricultura, cresterea animalelor si pescuitul pe malul vestic al Dunarii. Un velier, stema orasului Braila, a fost simbolul comertului, ocupatia pricipala a locuitorilor din aceasta zona. In 1836, Braila a fost declarat port-liber. Aici s-a infiintat prima Camera de Arbitraj Comercial (1836), Bursa de cereal si Bunuri (1882), Curtea Comerciala si Banca Comerciala au fost deschise in Braila. Datorita vietii econoomice infloritoare, Braila a devenit unul dintre cele mai importante centre comerciale din Romania. Comertul infloritor si dezvoltarea industriei de-a lungul secolului al XVIII-lea si la inceputul secolului al XIX-lea, au marcat istoria Brailei. Aceasta dezvoltare a insemnat mori cu aburi, fabrica de paste fainoase, santier naval (1864), fabrica de bere (1872) si docuri (1883). Prima investitie straina in Braila a fost facuta in 1924 – Societatea Franco-Romana. port important, Braila a fost sals pentru multe grupuri etnice – greci, turci, rusi, bulgari, everi, armeni, sasi – care traiesc in pace si intelegere.

Traditiile, obiceiurile si credintele acestora au fost intergrate in viata culturala si spirituala a orasului. Panait Istrate, panait Cerna, Fratii Minovici, Maria Filotti, Ana Aslan, Mihail Sebastian, D.P. Perpessicius, sunt doar cateva din personalitatile marcante ale stiintei si culturii , de renume mondial, care au dus renumele orasului si sunt mandria locuitorilr sai. Braila nu este un oras-muzeu, dar vizitatorii sai simt magia, legendele si istoria orasului care este prezenta pretutindeni.Judetul Braila este situat in sud-estul Romaniei, in regiunea de Campie, avand la nord lunca raului Siret, iar la sud Campia Baraganului, la vest se gaseste o parte din Campia Salcioara si din campia Buzaului, iar la est, Marea Insula a brailei. Judetul Braila este un important centru turistic si balneoterapeutic, oferind turistilor multe posibilitati de a vedea locuri pitoresti specifice campiei cat si Lunca Dunarii. Situata in zona inundabila a Dunarii, Insula Mica a Brailei este o rezervatie zoologica si botanica. In aceasta zona conditiile geografice determina coexistenta a trei tipuri de flora, caracteristice stepei, padurii si de mlastina. Astfel, pe bancurile inalte de nisip din jurul zonei inundabile se gasesc paduri de salcii si palntatii de plopi hibrizi euro-americani. In zonele inundabile se gaseste o flora acvatica luxurianta care asigura, in special pentru pasari, locuri ideale pentru cuibarit. fauna consta in specii migratoare acvatice – majoritatea lor fiind prtejate international de lege.

De asemenea se mai intalnesc specii caracteristice padurii, stepei si mlastinei. Pentru a proteja aceasta fauna, de importanta internationala, pescuitul si vanatoarea sunt supravegheate de lege. Turistii care ajung in Municipiul Braila, resedinta administrativa a judetului, pot vizita numeroasele locuri culturale: Muzeul de Etnografie, Casa Colectiilor, Muzeul de Istorie, Teatrul maria Filotti, Biserica Sfintii Arhangheli, Biserica Greceasca, Casa Memoriala Panait Istrati (in braila si Baldovinesti), Casa Memoriala Perpessicius. Datorita dezvoltarii industriei grele si a constructiilor navale, Judetul Braila are perspective bune de afaceri avand in vedere Zona Libera care va fi creata aici si care va spori interesul investitorilor. Tot aici se gasesc nenumarate posibilitati de cazare. Blasova si Lacul Sarat sunt doua puncte de interes turistic.

La numai 5 km de Braila, pe malul lacului cu acelasi nume, se gaseste statiunea balneoclimaterica Lacul Sarat, situat la 16 m peste nivelul marii, si este inconjurat de 70 ha de padure care atenueaza climatul de stepa facand astfel din statiune un loc placut de odihna. lacul cu o salinitate mare, este un vechi curs al Dunarii, blocat acum. Fundul lacului este acoperit cu mal terapeutic. valoarea terapeutica a apei si a malului din statiunea Lacul Sarat este cunoscuta de multa vreme de catre locuitorii acestei regiuni, dar in ultimul timp, multi turisti vin aici pentru tratament. In afara de aceste locuri, Fluviul Dunarea este punctul de atractie turistica al judetului. fauna si flora sunt legate de reteaua hidrografica care dau o nota aparte turismului oferind posibilitatea de a vana si de a pescui. Oferta turistica a judetului Braila consta de asemeana, in croaziere pe Dunare, cu cazare si programe speciale pentru turisti (pecuit, vanatoare, etc.) la Insula Mica a Brailei, Fundu Mare, Corotisca, Blasova si Zaton.

Un studiu al originilor Brăilei arată că regiunea a fost locuită din vremuri imemoriale. Există numeroase vestigii arheologice dovedind prezenţa omului neolitic (Boian-Giuleşti) 5000 i.Hr., la Brailiţa (vârful Catagatei), viaţa a continuat în epoca bronzului, apoi fiind atestată o puternică aşezare getică între secolele IV şi III î.Hr. aflată pe terasa înaltă a Dunării şi întreţinând legături cu grecii – de la pontul Euxin, până la Elada. În era noastră descoperirile atestă prezenţa civilizaţiei Sântana de Mureş, continuată cu o aşezare medievală din secolele X-XI.

Privilegiul comercial pentru braşoveni, dat de Vladislav Vlaicu la 20 ianuarie 1368, atestă Brăila ca aşezare importantă a Ţării Româneşti. În 1463 cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil caracteriza Brăila ca fiind “oraşul dacilor, în care fac un comerţ mai mare decât în toate oraşele ţării”.

Aflată intermitent sub ocupaţie turcească, aşezarea a fost pe rând supusă asediului de către Walerand de Wavrin (1445), Ştefan cel Mare, care a si ars-o in 1470, Ioan Vodă cel Cumplit (1574). În 1595, are loc eliberarea Brăilei de sub turci de către oştile lui Mihai Viteazul. Acest voievod construieşte în oraş o biserică cu hramul Sfântul Nicolae. Urmează Mihnea al III-lea, care, în 1658, loveşte garnizoana otomană din raiaua Brăilei.Intervalul 1711 – 1812 înseamnă un veac de războaie purtate între ruşi-turci şi austrieci peste trupul ţărilor române. În calea răutăţilor, Brăila este mereu lovită, arsă, refacută. Epoca se încheie cu Pacea de la Adrianopol (2 septembrie (pe stil vechi) 1829), când Brăila revine la Ţara Românească, după aproape trei secole.

Perioada care aurmat din secolul al XIX-lea a fost înfloritoare pentru oraş, care cunoaşte multe modificări şi realizări: pavaj şi felinare pe străzi, farmacii, staţie meteo, spital militar, dobândirea statutului de oraş porto-franco în 1836, parcul Belvedere, înfiinţarea unor tipografii, a unei bănci, a unei cazarme şi a unui teatru, deschiderea unei şcoli de fete, a unui gimnaziu şi construirea docurilor, a căilor ferate şi a mai multor fabrici.

În 1888 s-a utilizat aici pentru prima dată în ţară betonul armat. În primul an al noului secol au fost introduse tramvaiul şi becul electric. Se dezvoltă puternic învăţământul şi cultura sistemul bancar, susţinute de comerţul înfloritor. După ocupaţia din primul război mondial, se pune în 1927 temelia Palatului Agriculturii, iar trei ani mai târziu populaţia aşezării a ajuns la 68.310 locuitori. Dacă înainte de primul război mondial, Brăila era principalul port fluvial al ţării, după război, statutul său economic decade, locul întâi fiind luat de Galaţi.

Oraşul vechi se afla în spaţiul delimitat de Dunăre şi actuala Stradă a Cetăţii, ce urmeză şi azi traseul fostului zid al oraşului. După readucerea în cuprinsul Ţării Româneşti a oraşului, în 1829, autorităţile ruse de ocupaţie au hotărât retrasarea planului urbanistic, plan ce viza aşezarea noilor străzi sub forma unui arc semicerc, fiecare stradă urmând să pornească de la Dunăre şi să se oprească tot la Dunăre. Astfel se prezintă şi astăzi Bulevardele Cuza Vodă, Independenţei şi Dorobanţilor, dar şi străzile Plevnei, Rahovei, Griviţei şi Ştefan cel Mare. De altfel, Brăila este unul din puţinele oraşe din ţară care a păstrat neschimbate denumirile străzilor în ultimii 130 de ani, aceste nume nefiind schimbate nici în perioada comunistă. De asemenea, oraşul păstrează neschimbate foarte multe clădiri din secolul al XIX-lea, fiind o adevărată rezervaţie arhitectonică pentru cei interesaţi. Oraşul modern s-a extins treptat spre nord, vest şi sud, incluzând cartiere dezvoltate iniţial în afara hotarelor sale: Piscu (cartierul lipovenilor), Brăiliţa, Vidin-Progresul, Chercea, Lacu Dulce, Viziru şi Radu Negru.

Conform datelor recensământului din 1930 Brăila avea în acel an 68.347 locuitori, dintre care 75,4% români, 9,7% evrei, 6,7% greci, 1,7% maghiari, 1,6% ruşi ş.a. Din punct de vedere confesional populaţia era alcătuită din 84,4% ortodocşi, 10,4% mozaici, 3,2% romano-catolici ş.a. Apogeul demografic a fost atins în anii 1980, când populaţia oraşului atinsese 235.000 locuitori. După 1989, se observă un regres demografic, pe fondul creşterii şomajului şi a scăderii nivelului de viaţă. Se estimează că în anul 2010, populaţia va fi de cca. 200.000 locuitori.

Judetul Braila, fiind situat in campie, are un relief in general uniform, singurele accidente de teren fiind apele curgatoare, crovurile si depresiunile lacustre.

Reteaua hidrografica a judetului Braila poarta amprenta climatului temperat continental si a reliefului alcatuit din campuri relativ netede, in cuprinsul carora sunt schitate vai largi si depresiuni inchise, in care se gasesc lacuri temporare sau permanente.

Cea mai importanta artera hidrografica a judetului este Dunarea, cu cele doua brate principale: Bratul Macin (Dunarea Veche) spre Dobrogea si Bratul Cremenea, spre Campia Brailei, inchizand la mijloc fosta Balta a Brailei, care astazi este indiguita.

Raul Siret delimiteaza partea de nord a judetului Braila de judetul Galati, pe o lungime de 50 km. Pe partea dreapta, la Voinesti, primeste ca afluent raul Buzau, care uda teritoriul judetului Braila pe o lungime de 126 km. Intre Jugureanu si Gura Calmatui, pe o distanta de 84 km, curge pe teritoriul judetului Braila raul Calmatui, care in cea mai mare parte este amenajat pentru irigatii.

In judetul Braila se intalnesc lacuri de stepa si de lunca. O prima categorie o constituie cea a lacurilor cantonate in marele depresiuni de tasare in loess sau crovuri (Ianca 332 hectare, Plopu 300 hectare, Lutul Alb 357 hectare). O alta categorie de cuvete lacustre o formeaza limanurile fluviatile (Jirlau 1086 hectare, Caineni 74 hectare, Ciulnita 92 hectare).

Lacurile de meandru si de brat parasit se gasesc indeosebi in lunca Dunarii (Blasova 400 hectare, Japsa Plopilor 76 hectare), pe terasa Calmatuiului (Sarat Batogu, Bentu Batogu), precum si in apropiere de Braila (Lacu Sarat). Apele din Lacu Sarat – Braila, Sarat Batogu, Tataru-Caineni si Movila Miresii au efecte terapeutice, Lacu-Sarat si Caineni fiind declarate statiuni balneoclimaterice. Lacurile Jirlau, Ciulnita, Lutul Alb, Plopu, Ianca si Blasova sunt amenajate pentru piscicultura. In judetul Braila sunt si lacuri artificiale destinate pescuitului sau irigatiilor: Maxineni, Gradistea, Insuratei, Ulmu, Brotacelul. De asemenea, exista si lacuri de acumulare, precum lacurile Galbenu si Satuc pe paraul Valea Boului, precum si Mircea Voda pe Buzoel Nord, a caror apa este folosita la irigat.

Clima este temperat continentala, cu nuante mai excesive in vest si mai moderate in Lunca Siretului si Insula Mare a Brailei. Situat in apropierea Marii Negre, judetul Braila are temperaturi medii mai ridicate cu 1,5ş C fata de restul campiei. Temperatura medie anuala este de 10,5ş C, maxima absoluta (inregistrata in anul 1951) ajungand la 44,5ş C, minima absoluta scazand pana la – 30ş C (1942). Umiditatea relativa anuala a aerului ajunge la peste 72%, iarna depasind 80%, in timp ce vara reprezinta 65%. Precipitatiile anuale sunt reduse (in medie 456 litri apa/m.p.) si au caracter torential vara.

Resursele subsolului sunt formate din rezervele de hidrocarburi lichide si gazoase cuprinse in zonele Ianca, Bordei Verde, Ulmu, Jugureanu. Depunerile loesscide formeaza materia prima pentru ceramica inferioara, iar namolurile terapeutice ale lacurilor sarate constituie baza tratamentului balnear. Solurile de cernozion reprezinta 75% din suprafata judetului Braila. In zonele plane, unde apa a stagnat ca urmare a cresterii nivelului hidrostatic, s-au format zone depresionare cu inmlastiniri, care prin lucrari de desecari au fost redate treptat circuitului agricol pentru amenajari de pasuni naturale. S-au indiguit incintele Calmatui – Gropeni, Braila – Dunare – Siret, Maxineni, Insula Mare a Brailei, a caror suprafata este de peste 119.000 hectare. Numai Insula Mare a Brailei detine 60.160 hectare, teren scos din inundatiile periodice provocate de Dunare.

In suprafata totala a judetului Braila, terenurile agricole detin peste 84%.

Judetul Braila are o vegetatie caracteristica zonei de campie (95% culturi si suprafete restranse de pajisti). Vegetatia arborescenta este relativ putin reprezentata. Padurile ocupa o suprafata de 22.600 hectare, majoritatea paduri de lunca. Astfel, in Insula Mica a Brailei, pe 5460 hectare, se intind paduri de salcii si plopi. In luncile raurilor interioare, pe circa 1500 hectare, se afla paduri formate din plopi, salcii si salcami, stejari si diverse alte specii.

Flora judetului este completata de vegetatia halofila (rogoz de saratura, ghiriu, saratica) specifica solurilor saraturate, precum si de o vegetatie acvatica intalnita predominant in baltile si lacurile zonei inundabile ale Dunarii. Fauna este reprezentata prin animale si pasari sedentare, dar si prin pasari migratoare.

In rezervatia naturala din Insula Mica a Brailei se gaseste o fauna specifica de delta: diferite specii de rate, gaste, starci, pescarusi, nagati, becatine, sitari, lisite, lebede.

Ihtiofauna este reprezentata prin pesti autohtoni (crapul, somnul, salaul, linul, stiuca, carasul, mreana, obletul, ghibortul), precum si prin pesti migratori ce se reproduc in Dunare (nisetrul, morunul, cega, scrumbia).

In prezent flora si fauna specifice stepei, care predomina in Campia Baraganului, sunt mult modificate. In aceste conditii s-au pus sub ocrotire unele zone, situate pe malul raului Calmatui, o parte din Lacu Sarat, Lacul Movila Miresii, locuri unde ecosistemele naturale se vor pastra nemodificate. In acelasi scop, Insula Mica a Brailei a fost declarata rezervatie naturala. Aici, si in jurul lacului Blasova, se vor mai intalni o serie de pasari care in trecut faceau parte din ornitofauna Baltii Brailei, in prezent ocrotite, cum sunt: egreta mica alba, lopatarul, starcul rosu, starcul cenusiu.

In partea de nord-est a Baltii Brailei se afla “Popina Blasova”, inalta de 45 m, constituita din formatiuni vechi, identice cu cele din nordul Dobrogei. Pe aceasta stanca, declarata monument al naturii, se intalnesc flori asemanatoare celor din muntii Macin (clopotei, coada soricelului cu flori galbene si altele). De asemenea, padurea Viisoara va fi ocrotita, in special pentru stejarul brumariu.

In domeniul culturii, judetul Braila dispune de o retea de institutii specializate. Exista astfel 215 biblioteci, 5 case de cultura, 96 camine culturale, 7 cinematografe, 2 teatre, o institutie cu profil muzical. In viata culturala a Brailei, un rol important il detin Teatrul Dramatic “Maria Filotti”, Teatrul de papusi, Scoala Populara de Arta si Muzeul Brailei, care dispun de un fond deosebit de colectii istorice si arheologice, considerat ca unul dintre marile asezaminte de cultura de acest gen din Romania.